Social-media versus social life

Unde ești tu, când nu ești aici?

De parcă nu era de ajuns Windows-ul să ne ia în stăpânire PC-urile sau laptopurile cu ferestrele (sau mai degrabă back-door-urile sale), iată că Facebook-ul ajunge să acapareze și chiar să substituie viața socială.

Nu contează că nu mai apuci să ieși în lume, câtă vreme ești prezent online.

Postările regulate pe Facebook îți confirmă prezența, chiar dacă tu ești izolat undeva și ai tendințe să devii asocial – retras în tine și absent cu ceilalți.

Ecranul principal al celui mai cunoscut site de socializare se laudă că:

Facebook te ajută să iei legătura şi să comunici cu persoanele din viaţa ta.

Pe bune? Eu n-aș fi sigur că e chiar așa! De fapt, cred că este char pe dos: Facebook nu numai că nu te ajută să comunici cu persoanele din viața ta (decât dacă nu ai așa ceva, persoanele apropiate fiind la mare distanță), ci îți răpește din timpul petrecut cu ei. Din expresia de mai sus lipsește un social. Corect ar fi așa:

Facebook te ajută să iei legătura şi să comunici cu persoanele din viaţa ta socială.

Sau, ca să fim puțin răi:

Facebook te ajută să iei legătura şi să comunici cu persoanele dinafara vieţii tale personale.

Ești tu, sau urma pașilor tăi?

Abia ultima formulare se apropie de adevăr. Celelalte sunt, prima – o reclamă a rețelei de socializare Facebook, iar a doua – o formă de auto-iluzionare: da, am o viață socială; pe facebook. Sigur că nu putem generaliza, iar modul în care ne raportăm la social-media ține de echilibrul fiecăruia. Dar nici nu putem contesta că aceste forme de „socializare” tind să ne acapareze viața socială „reală”, iar instrumentul cu cipuri din siliciu – rupt naturii – ne privează de un atribut al umanității: urmele pașilor noștri pe nisip.

Cât este viața socială stare și cât mișcare?

La fel cum telefonul este doar un substitut, o formă primară de comunicare – sau de inițiere a acesteia – nici social media nu poate înlocui prezența umană, așa cum nici cuvintele nu mai sunt, în lipsa celorlalte forme de comunicare non-verbală (posturi, gesturi, strângeri de mână, șamd) ceea ce ar trebui să fie: o comunicare a ceva ce curge, care se întâmplă. Problema social-media este că imaginile statice și cuvintele (care desemnează stări de lucruri) au prea mare putere în acest mediu și tind să mistifice transformările reale prin care trec oamenii: îmbătrânirea, însingurarea, ș.a.

Un caz concret, spicuit din știrile zilei: Cristina Ionela Tărteață, numită secretar de stat în Ministerul turismului, și-a șters conturile de Facebook și de Linkedin după publicarea anunțului numirii sale. Să înțelegem că noul secretar de stat nu mai socializează – sau nu mai are viață socială? Dimpotrivă, logica spune că viitorul său parcurs profesional îi va impulsiona atât viața publică, cât și relațiile sociale. De data aceasta reale, nu virtuale. De aceea nu mai are nevoie de „conturile” și identitatea social-media?

No Responses

  1. Pingback: Beneficiile social-media – Web studio Cluj November 14, 2017

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.