Dosarul „Peisajul Cultural Minier Roșia Montană” – depus la UNESCO

Dacă acum trei, șapte sau cincisprezece ani aș fi spus că dosarul Roșiei Montane va ajunge, cândva, la UNESCO, trimis de un policitian român, aş fi fost catalogat – şi asta în cel mai bun caz – drept un „idealist fără speranță”. Dar ca mine erau mii şi mii de oameni, tineri şi nu numai, studenţi, artişti, academicieni, locuitori ai zonei, care îşi doreau acelaşi lucru: ca valoarea istorică şi naturală a acelui spaţiu să fie recunoscută pe plan internaţional şi să ocupe loc nu privilegiat, ci meritat, în rândurile marilor bogății culturale ale lumii.

Dar ce este Roșia Montană?

Pe numele ei latin Alburnus Maior, Roșia Montană este una dintre cele mai vechi așezări din România și, cu siguranță, cea mai veche localitate minieră de pe cuprinsul țării noastre. Acest fapt este consemnat pe tăblițele cerate descoperite în galeriile romane perfect dăltuite în subsolul localității. Aceste tăblițe, descoperite între anii 1786 și 1855, cuprind contracte de vânzare-cumparare, contracte de împrumut cu dobândă, de asociere, precum și dovezi de cheltuieli și prețuri. Chiar dacă s-au mai descoperit astfel de tăblițe și în alte zone de influență ale Imperiului Roman, tăblițele de la Roșia Montană sunt cele mai bine conservate, ele stând la baza Dreptului Roman.

Istoria Roșiei Montane este brodată în jurul aurului. După Herodot, primii care au exploatat aurul de la Roșia Montană au fost agatârșii, un popor înrudit cu sciții, și care au trăit în regiune în secolele VII-VI Î.Hr. De la aceștia au învățat dacii meștesugul extragerii aurului, prin folosirea metodei „focului și a apei”.

Roca se încălzea cu ajutorul unor focuri puternice, apoi se răcea brusc, aruncându-se peste ea un compus din apă cu oțet. Roca crăpa, dislocându-se în bucăți mari, „dezgolind” măruntaiele muntelui. Astfel de lucrări de pot vedea în Masivul Cetate și Cârnic din Roșia Montană, cea mai celebră fiind Piatra Corbului – o stâncă sub forma unui cap de corb.

Vechii daci au continuat exploatarea aurului la Roșia Montană până la cucerirea romană, care a avut ca scop, chiar acest aur. În timpul dominației romane a avut loc cea mai intensă exploatare a aurului, cele mai spectaculoase vestigii fiind galeriile romane, trapezoidale, care urmau filoanele de aur până în cele mai întunecoase adâncuri.

După retragerea romanilor, timp de câteva secole, nu se știe nimic despre mineritul de la Roșia Montană, dar cert este că s-a revigorat odată cu secolul XIII, când regii Ungariei colonizează mineri  germani în ținuturile aurifere din Munții Apuseni, implicit și la Roșia Montană. Ceea ce știm acum, este că până la descoperirea Americii, principala sursă a aurului din Europa erau Munții Apuseni.

Începând cu sec. XVIII, aurul s-a exploatat sub Imperiul Habsburgic. Sub aceștia, au fost introduse tehnici noi de exploatare iar populația locală a fost îmbogățită cu mineri din toate colțurile imperiului. Roșia Montană s-a dezvoltat într-o societate cosmopolită, iar acest lucru încă se mai poate vedea prin construcțiile elegante prezente. De asemenea, s-au construit biserici în riturile ortodox, greco-catolic, calvin, unitarian și romano-catolic.

Exemplelele enumerate mai sus sunt completate de lucrările hidrotehnice realizate de mâna omului, și aici facem referire la tăurile (lacuri) care alimentau încă de la începutul secolului al XVIII-lea instalațiile care zdrobeau minereul aurifer, denumite șteampuri. Se mai pot vedea câteva tăuri, printre care amintim Tăul cu Brazi, Tăul Mare şi Tăul Anghel.

Epoca modernă și-a lăsat amprenta

Printr-o exploatare de tipul „open pit”, adică exploatare deschisă, o zonă relativ restrânsă dar intens exploatată are imaginea unui peisaj marțian.

Toate acestea contribuie la fundamentarea solicitărilor repetate de includere a Roșiei Montane în Patrimoniul Mondial, iar așa cum am scris la început, dosarul a fost trimis în data de 4 ianuarie 2017 la UNESCO, printr-un gest curajos al Ministrului Culturii la acea dată, doamna Corina Şuteu.

Calendarul includerii propriu-zise a Roşiei Montane în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, cuprinde următoarele etape:

Februarie – August 2017: Evaluare tehnică a dosarului (desk review);
Septembrie 2017: Vizită de evaluare pe teren a peisajului cultural nominalizat;
Iulie 2018: Analiză în Comitetul Patrimoniului Mondial și decizie privind înscrierea în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

No Responses

  1. Pingback: Roșia Montană – Cluj.social August 30, 2017

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.