De ce nu mai citesc presa de Cluj

Dacă vrei să găsești un text bun în presa locală, trebuie să-l cauți cu lumânarea. Și dacă dai cumva de unul, înainte să ți se stingă cheful de a mai căuta, la ce bun? Va fi foarte greu să discuți cu cineva despre el, pentru că prea puțini îl vor citi.

Așa că din păcate, cele mai bune articole din presa locală nu deschid nici măcar o conversație, darămite să declanșeze vreo dezbatere în urma căreia să se schimbe, eventual, niscaiva mentalități. Presa observă lipsa meritocrației, dând vina pentru asta pe clasa politică, fără a privi și în curtea proprie. În Cluj nu mai spune nimeni lucrurilor pe nume.

Dacă pleci din oraș vreo câteva zile, și-ncerci să afli din presa locală ce s-a mai întâmplat, ai impresia că orașul e beat. Plin de evenimente și-atât, în rest nimic – toată lumea se distrează pe rupte. Numai că lucrurile nu stau chiar așa: pentru ca doi inși să se distreze (adică să cumpere un bilet de intrare), alți cel puțin doi trebuie să muncească de banii ăia cheltuiți de primii.

România trece printr-o acută criză de autoritate, în toate domeniile. Nu doar că nimeni nu vrea să-și asume răspunderea pentru vreun eşec, gafă sau eroare (inevitabile, totuși), dar niciunul din cei aflați într-o mică poziție de decizie nu-și va risca postul pentru a promova pe cineva, indiferent de merite.

Așa stă treaba și în presă. Nu va zice unul, nici din greșeală: uite, ce articol bun! Nici nu va da share pe facebook, nici nu-l va cita în micul său cotidian online, nici de-al naibii. Există zeci de situri cu autor unic, iar acesta nu face decât să compileze din presa națională știrile care au o cât de vagă legătură cu Clujul.

Ne mai mirăm că nu există o ierarhie a valorilor în presa locală? Că nu există niciun alt ziarist cunoscut în mainstream (conform unui sondaj IRES), cu excepția lui Liviu Alexa – care e totuși o excepție, și mai degrabă investitor în presă (și fost blogger), decât jurnalist.

Ar mai fi totuși câțiva jurnaliști – specia nu e chiar pe cale de dispariție. Sunt cei care scriu editoriale și articole de opinie, dar din păcate aceștia o fac rar, ocupați, probabil, cu munca de redacție. Vorbesc de Victor Lungu de la Ziar de Cluj, Caius Chiorean de la Transilvania Reporter, Mihnea Măruță de la PressOne și încă vreo doi…

Bine, acolo mai sunt și Voicu Bojan sau Codruța Simina, tot ca excepții spre a confirma regula de 3 simplă emisă de mine. Adică la 3 jurnaliști mediocri, trebuie unul bun care să-i coordoneze 😉 iar ăla bun n-are când să scrie, fiindcă le verifică textele celorlalți. Asta-i situația, ce s-o mai dăm pe după gard! Sursă foto: Adevărul.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.