Ce-a obținut și ce nu Macron?

În recentul său mini-turneu în Europa centrală şi de est, preşedintele francez Emmanuel Macron a cerut și a obţinut sprijinul unor ţări care nu au mulţi lucrători detaşaţi în Vest (cazul Austriei, Cehiei sau Bulgariei), dar nu şi al altora – cum sunt Slovenia sau România – pentru care detaşarea e un instrument util. Câteva zeci de mii de persoane din România sau Slovenia beneficiază în fiecare an de această portiță legală. Dar cei aproximativ 35.000 de români detașați nu sunt nici pe departe o mare problemă pentru economia franceză!

Problema reală sunt firmele de transporturi care, afiliate rețelelor internaționale de logistică, câștigă licitații la prețuri / cursă inferioare firmelor occidentale, periclitând transporturile acelor țări. Toată problema cu muncitorii detașați s-a creat mai degrabă în necunoștință de cauză, asociindu-se termenii „muncitori detașati” cu muncitorii imigranți. Deşi nu a vizitat Polonia, Macron a criticat sever opoziţia acestei ţări faţă de inițiativa sa de a modifica directiva lucrătorilor detaşaţi. Tonul replicii de la Varşovia a fost nediplomatic, dar în cunoștință de cauză: Beata Szydło i-a reproşat preşedintelui francez aroganţa şi lipsa de experienţă.

Se va mai discuta și în următoarele luni despre cum va arăta Uniunea după ieşirea britanicilor. Mulţi estici vor avea în minte chestiuni concrete, precum detaşarea muncitorilor: va fi ea mai dificilă după 2019? Probabil că da. Fiindcă, la fel ca Brexit, şi limitarea libertăţii de mişcare pentru lucrători are drept sursă neîncrederea în ceilalţi europeni. Iar aceasta a câştigat teren şi pe continent, nu doar dincolo de Canalul Mânecii. Citiți mai mult despre asta pe adev.ro/ovhhli, unde problema este tratată mai pe larg.

După mine, nu este prea clară (ca de obicei) poziția președintelui Klaus Iohannis: a zis că este de acord că avem nevoie de o directivă care să nu mai creeze nemulțumiri, adică e de acord cu Macron sau e de acord cu el însuși. A dat ca de obicei, un răspuns diplomatic într-o problemă neclară, fără a limpezi cât de cât situația. Prima întrebare la conferința de presă a fost a celor de la France Presse:

Am vrea să confirmați dacă sunteți de acord cu modificarea Directivei așa cum propune Franța, spre deosebire de iunie când cred că va opuneați.

Întrebare la care Klaus Iohanis răspunde:

Nu putem noi sa stabilim acum, etc. Dar este clar că există nemulțumiri în Franța legat de dumpingul social și între români legat de faptul că vor să trăiască mai bine. Deci evident că Directiva va trebui modificată astfel încât să satisfacă și cererile Franței și speranța de îmbogățire a membrilor comunității de români.

Sunt două aspecte ale acestei chestiuni, unele spuse și altele nespuse: când se referea la „lucrătorii detașati”, Macron se referea oare la românii care muncesc în Franța, cu contracte mai mult sau mai putin legale, acceptând cele mai mici salarii de acolo – asta în timp ce francezii, indiferent cât de necalificați ar fi, nu acceptă decât de la 1.000 € peste salariul minim?

Sau, nu cumva apropoul său bătea mai degrabă în țiganii oploșiți prin Franța, care se ocupă de buzunărit turiști, de alba-neagra, barbut, spargeri de locuințe și mașini și de îngrijirea bătrânilor pe care-i curata de bani, bunuri și, uneori chiar de viață? Ori de furturile de mașini, bijuterii, bancomate și elemente de infrastructura – iar aici Johannis n-avea cum să-i confirme sau infirme susținerea, pentru că nicio lege nu-ți permite să interzici libera circulație a infractorilor, oricât de recidiviști ar fi, dacă nu sunt în timpul unor condamnări și când, vrând-nevrând, trebuie să stea în închisorile noastre neconforme.

 

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.