Sub-specii jurnalistice

Am publicat pe cluj.pro două articole despre specii și subspecii jurnalistice identificate de mine. Am scris acolo cu exemple din presa locală în câteva rânduri, despre așa-zisele genuri nobile ale presei, care au supraviețuit trecerii pe online: presa de investigație (anchete), reportaje și interviuri (nu se pun aici publi-reportajele scrise la comandă).

Din genurile informative clasice (știrea, relatarea și sinteza) am remarcat că au derivat, sub influența internetului, agregatoarele de știri, presa umoristică și cea de propagandă. Citind articolele, un reputat jurnalist sibian n-a fost de acord cu exemplificările mele, subliniind că TNR nu mai scrie știri umoristice, ci pamflet de șantier. Și eu care crezusem ce spuneau publicitarii, că amuzamentul este o subspecie a interesantului.

Conform afirmației sale:

Times New Roman nu mai este umoristic ci fake-satiric. Multe glume sunt de super-cacao, așa se întamplă când produci în serie. La fel Kamikaze, care mai nou o dă pe activism insultător.

Apoi, că am uitat de hatereala de presă, adică știrile care încep direct cu “Hoțul de…”, “Mafioții de la”, “Ticăloșii din…”, “Proștii de la…”. Și eu care credeam că e o chestie de breaslă. Tot genuri mai noi, desigur derivate, sunt și poveștile publicitare: „Cum a reușit Gogu, de la nimic, să… bla-bla-bla”.

De mare impact sunt mai nou și Știrile din trecut: „Acum 100 de ani, tralala, cum se distrau străbunii” – oare de unde știu autorii? Vin la rând reportajele minunate (vezi Formula AS) plus Știrile-panică: vine potopul, va fi război, sau seria 2012 plus sechelele rămase după ea.

 

 

Leave a Reply