Wabi-Sabi, minimalism minus perfecționism

Stilul minimalist de design, o tendință în vogă a ultimilor ani, e ușor de privit dar greu de realizat. Vizual, e un stil auster și preponderent masculin. Fiind aproape de o locuire spartană, cu accent pe necesitate, evitarea exceselor şi funcţionalitate, pare paradoxal faptul că nu e genul de design pe care și-l permite oricine.

Încercând să clasific Wabi-Sabi, am găsit și aici o notă de minimalism, completată însă de căldură şi intimitate. Minimalismul impune păstrarea obiectele necesare, și renunţarea la balastul care încarcă inutil casa şi viaţa. Și  totuşi, nu poţi uita de accesoriile care îţi fac plăcere sau cele care înseamnă ceva pentru tine.

Wabi-Sabi vine cu o notă de uşoară nostalgie, pentru că traiul într-un mediu steril şi rece nu îi face bine nici sufletului, nici minţii. Nu înseamnă să depozitezi tot felul de obiecte fără scop prin casă, ci să păstrezi lucruri cu valoare sentimentală puternică, care, eventual, îţi amintesc de cine eşti și pe unde ai umblat.

Conceptul japonez ne îndreaptă privirea către frumuseţea imperfectă, spre obiectele pe care le avem deja şi pe care poate că nu le-am apreciat suficient. Le putem da o viaţă nouă dacă le folosim și cu alt scop decât cel primar. Poate că nu e nevoie să aruncăm farfuriile rămase dintr-un set frumos, dar desperecheat, sau cănile primite de la prieteni, ci să le folosim ca decoraţiuni, sau să creem din ele alte obiecte utile.

Conceptul Wabi-Sabi nu este unul nou, ba dimpotrivă – este extrem de vechi şi de cunoscut în cultura asiatică, precum şi în cercul restrâns al designeriilor de top. Faptul că acest concept ajunge acum să fie apreciat, cu ideile sale pozitive, cu nota sa esenţială de intimitate, și cu o conexiune mai puternică între om şi căminul său, este de apreciat. Merită corelat cu o abordare mai modestă şi mai eficientă a vieţii.

Leave a Reply