Polițist, pedofil

Corneliu Porumboiu turna în 2008 un film la Vaslui, numit Polițist, adjectiv, cu Dragoș Bucur în rolul principal. Obtuzitatea polițiștilor care aleg să aresteze un minor care consuma (și probabil vindea, bănuiau ei) marijuana este portretizată voalat, Vlad Ivanov jucând rolul unui șef care face pe deșteptul, îmboldindu-i cu maieutica pe subordonații nehotărâți. Printr-un raționament tipic polițienesc, corect din punct de vedere formal, dar greșit tocmai prin evitarea esenței, Anghelescu îl “convinge” pe Cristi să rămână tributar legii, indiferent că aceasta este “oarbă”.

Ei bine, acesta a fost un vârf, un ideal. Un munte Himalaya pe care Poliția română n-a mai urcat de atunci niciodată (dacă o fi ajuns vreodată pe acolo). Ba dimpotrivă, mediul său s-a degradat constant. Polițistul cu probleme de conștiință a dispărut inclusiv din mediul provincial, iar pădurea MAI ascunde din ce în ce mai mulți angajați corupți, mână în mână cu peștii și alte specimene din arealul infracțional – asemeni pădurarilor. Și asta din cauza că de acolo vin banii și nu e vorba de mărunțiș. Polițiști modești mai vedem doar în filme, acum au vile și nu le-au plătit doar din salarii.

Au toți câte-un credit de formă, plătit din banii de la saltea, doar n-or fi fraieri să-i depună la bancă; în plus, majoritatea sunt avizi după funcții și relații. De fapt tot MAI este un non-eco-sistem care, după scurta derută din 1989, s-a degradat și a poluat constant. Milițienii s-au adaptat noii situații politice și economice și au pactizat cu infractorii, devenind astfel infractori cu trese, prin omisiune sau prin dezarmarea în contextul capitalismului sălbatic a convingerii că datoria lor e să să protejeze iar ei trebuie să-și facă datoria.

Milițienii sunt acei indivizi care în prezența unui cetățean onest se comportă cu brutalitate, iar în prezența unui infractor devin gentlemani. Sunt capabili dimineața de ceva contrabandă, pentru ca după-amiaza să se strângă trei în jurul unei femei, vorbindu-i urât sau agresând-o în prezența copilului, sub pretextul datoriei. Desigur, în prezența unui bătăuș se fac mielușei, asta pentru că în ograda MAI se afla mafioți de toate felurile. Sistemul îi plătea bine, ei purtau haina statului și la pensie beneficiau de niscaiva avantaje speciale. Cam așa a fost până în 2017, iar filmul s-a schimbat.

E cazul unui remake la „Polițist, adjectiv”, iar partea a doua s-ar putea numi „Polițist, pedofil”. Dar cine să se încumete s-o toarne? Și-apoi, cu ce rost? Cine să se complice să mai facă ordine într-un sistem care se plânge de deficit de personal? La un moment dat parcă bulgarii s-au revoltat împotriva polițiștilor de la rutieră care nu făceau altceva decât să-i pândească pe șoferi prin boscheți și să-i amendeze. Au urmat epurări masive, polițiștii vechi fiind înlocuiți de elevi de la școlile de poliție, iar sistemul s-a asanat, pe moment. Dar rolul sistemului, acest cuvânt magic al începutului de secol, este de a-și asigura perpetuarea.

Sau propășirea. Atât.

Leave a Reply