Oraș-magnet sau pilitură?

A long time ago in a Europe far far away Clujul se visa oraș cultural. Nu era foarte sigur de care: multicultural, disco-cultural – noțiunile astea culturale erau cam amestecate. Abia de la Untold încoace, recunoaște așa, cu jumătate de ochi închis (fiindcă se vede și cu 1/2 de ochi, din acțiunile administrației locale) că nu mai vrea decât un soi de entertainment – nici acela de cea mai bună calitate.

mag1Acum nu face decât să întrețină o segregare tot mai adâncă între napocenii care-și mai permit câte ceva (majoritatea, din banii părinților) și clujenii care nu-și mai permit nimic în orașul lor, nici măcar să doarmă liniștiți. Segregarea asta a început din vremea lui Gheorghe Funar, care i-a dat o alură tricoloră, numită atunci naționalistă. Acum s-a adâncit, iar la nivelul de jos segregarea pe criterii etnice este ceva de la sine înțeles dar toată lumea o trece sub tăcere (se știe că ungurii sunt dificili și nu are rost să te prinzi în gură cu ei).

Bineînțeles că în dialogul politic se discută doar la general, nu se dau nume – vezi interviul primarului Emil Boc de la Realitatea FM, în care amenința că iese din emisiune sau întrerupe dialogul cu ascultătorii dacă mai este pomenit Bogdan Buta. Așa că, deoarece inamicul trebuie să aibă totuși un nume, s-a trecut la alt nivel de segregare, între clasa submijlocie aservită micilor sateliți de business sau politici, care gravitează în jurul câtorva personaje nespuse, cărora nu mai avem dreptul să le rostim nici măcar numele și pătura de jos, condamnată la pauperitate.

Cei fără putere de muncă (sau pur și simplu fără șanse, deoarece munca a devenit aproape un privilegiu pe care-l distribuie doar cei „aleși”) sunt disprețuiți pentru statutul lor de „asistați social”. Așa că, printre discuții siropoase despre orașe-magnet și articole care ne gâdilă orgoliul, hai să mai vorbim și despre pilitura de fier. Că avem destulă. Avem stadion nou și degeaba, intrat în faliment, avem și bază sportivă în Gheorghieni, e drept. Avem de toate, și bune și rele, și deștepți, dar și proști. Mai ales proștii, se pare că sunt… indispensabili.

Leave a Reply