Mâna care nu spune o poveste…

Ieri s-a desfășurat în Meeting Room-ul de la Liberty Park o dezbatere sub egida APPC și a centrului Europe Direct despre criza presei locale. Faptul că presa locală este într-un soi de „război” cu administrația locală se știa. Ce a reieșit în urma întâlnirii (la care au fost invitați mai mulți oameni de afaceri) a fost, pentru naivii ca mine care habar n-aveau de asta, e că presa mai este într-o contradicție și cu mediul de business.

Așa cum remarca la final în holul întâlnirii un invitat (din mediul IT): a fost evident că s-au întâlnit oameni cu mentalități diferite. Din partea mediului de business au participat Voicu Oprean (AROBS) și Daniel Metz (NTT DATA) – au mai fost în sală și alți membri ai clusterului IT condus de Voicu Oprean, iar acesta i-a invitat să vină în față – Mihaela Rus (Vitrina) și Lucia Morariu (Eximtur) din partea femeilor de afaceri și Vasile Dâncu (IRES) și Ioan Rus (RMB Inter Auto) ca reprezentanți ai Grupului de la Cluj – unul cu ramificații în politică, business și presă.

După o vreme, sociologul Vasile Dâncu s-a prins că această primă discuție nu va duce nicăieri, deși au fost momente când s-au ridicat și probleme punctuale: redactorul-șef de la Făclia, Radu Vida, a dat ca posibilă explicație pentru criza presei (care, pentru domnia sa = doar presa scrisă) prețul închirierii chioșcurilor de ziare și dezinteresul administrației locale în susținerea presei de calitate. Cel mai deschis a fost IT-istul Voicu Oprean, care a încercat să rebalanseze dezbaterea pe tema presei locale, în momentele în care părea s-o ia pe de lături:

Nu-mi dau seama exact pentru ce am fost chemat, dar haideți să definesc ce am înțeles eu până acum din această întâlnire. Dacă înțeleg bine – și vă rog să mă corectați dacă greșesc – presa se adresează mediului de business pentru a găsi un numitor comun, ceea ce e extraordinar. Deci ce văd eu e că presa vrea să învețe cum să facă business, și atunci aș vrea să invit și alți oameni de afaceri din sală să vină aici să vorbească.

De fapt, fiecare grupare de la Cluj (că nu degeaba se spune că orașul este polarizat în mai multe grupuri, etnice sau de alt soi) a venit în sala Liberty Park cu un scop declarat dar și cu altul, mai discret, cu iz de speranță: oamenii de presă cu intenția de a strânge legăturile cu mediul de business, însă biznismanii le-au cam dat peste nas; cei din mediul de afaceri au venit bucuroși că li se mai cere și părerea, nu doar banul.

N-a vorbit nimeni despre post-adevăr, nici despre acel element comun, care pe ultimii i-a îmbogățit (pentru că au știut să se folosească de el ca oportunitate), iar pe primii i-a adus cam în derizoriu, ca să nu spunem „la sapă de lemn”: internetul.

Presa a intrat în criză după ce a pierdut lupta cu online-ul și mai ales cu social-media. Acum este cam târziu pentru jurnalistul de formație clasică să reia lupta cu Leviathanul care înghite tot ce mișcă în zona sa, iar lecțiile ce vin din partea mediului de business în care marile speranțe se pun în IT sunt pentru el contradictorii. Probabil că jurnalistul ar putea învăța de la IT-ist să scrie pentru SEO, pentru motoarele de căutare, sau de la sociolog despre ce vor să oamenii să citească – povești frumoase, soluții de succes, vindecări șamd, dar nu cred că i-ar fi de mare folos.

Ambele grupări prezente – administrația locală a avut o prezență discretă – au vorbit și pe lângă, dar au scos la iveală în cele din urmă și câteva idei cu folos. CEO-ul NTT Daniel Metz, cel mai proaspăt investitor în media locală, a arătat că știe ce face și mai ales, de ce face, precizând că „această societate s-a schimbat, iar contentul trebuie optimizat semnificativ, pentru că media trebuie să și educe, nu doar să scormonească”.

Că jurnalistul de formație clasică nu are nicio șansă dacă nu se reinventează, asta este evident. Dar tocmai în cei care încă mai fac presă după principii, nu după cifre, stau speranțele unei renașteri a presei locale. Iar o reinventare fără renaștere e degeaba – cu riscul de a scoate un produs (de presă) mort. Cât despre mâna întinsă care nu spune o poveste, aceasta e dintr-un film vechi, de prin 2002 – „Filantropica” lui Nae Caranfil:

No Responses

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.