Jurnalizm

Am citit zilele trecute (fără prea multă empatie, recunosc) postarea absolventei de la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din București. Fără empatie pentru că mă gândeam doar cât de dezertoare este. Nici bine n-a început viața de adult și ea deja a renunțat. Alții sunt de vină, desigur:

Pentru mine este o dezamăgire toată experiența, colectivul, inclusiv profesorii.

De ce? Pentru că: „ne simțim oarecum superiori, pentru că nu oricine poate termina o facultate, mai ales de stat, facultatea este cheia către succes, către un job, fără facultate ești un nimeni, nu te bagă nimeni în seamă. Astea sunt chestiile pe care le auzim toți. Ce este de fapt facultatea? Glumă și dezinformare”.

Pe undeva fata încearcă să pună punctul pe i: da, se pare că facultatea nu e nici ce te așteptai, nici ce ar trebui să fie. Dar stai, astea două nu sunt cumva corelate? Să fii jurnalist nu înseamnă doar să ai o hârtie, ci să te pricepi la mai multe: să știi să filmezi, să editezi, să scrii, sa fii onest, imparțial…

Mulți cred că o să le pice toate darurile din cer, că diploma o să le deschidă niște uși. Ei bine, nici măcar ultima nu e valabilă, numai când spui jurnalist mai multe uși ți se închid, decât ți se deschid. Dar asta nu are legătură cu școala, ci cu societatea.

Iar dacă vrei să înveți, o faci, apoi muncești ca să ajungi unde îți dorești, mai devreme sau mai târziu. Aici se face departajarea, nu la pretenții. Din astea are oricine, dar puțini sunt dispuși să „tragă” pentru ele mai mult decât o postare indignată pe facebook.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.